www.archive-ro.com » RO » L » LAMEDIC.RO

Total: 1126

Choose link from "Titles, links and description words view":

Or switch to "Titles and links view".
  • La Medic - Schizofrenia
    pot naşte cu tendinţa genetică de a dezvolta boala dar ea apare numai dacă ei sunt expuşi la traume sau stres deficienţei biochimice apărute la nivelul unor receptori cerebrali cheie care controlează emoţiile şi procesele psihice Vârsta la care apare e cuprinsă între 15 25 de ani simptomele pot debuta mai devreme la bărbaţi decât la femei rareori debutează înaintea vârstei de 12 ani Mai rar poate debuta şi după vârsta de 40 de ani Schizofrenia copilului are o evoluţie cronică adeseori şi induce tulburări de vorbire Schizofrenia este o boală asemenea diabetului sau cancerului nu un moft Ea nu este o consecinţă a posedării diavoliceşti a slăbiciunii sau a lenei 4 Factori de risc Deşi cauza precisă nu este cunoscută au fost identificaţi anumiţi factori predispozanţi istoric familial cazuri de schizofrenie la rudele de sânge expunerea fătului la viruşi malnutriţie droguri vârsta înaintată a părinţilor consumul de droguri în adolescenţă 5 Stilul de viaţă La debutul bolii suferinzii se pot simţi tensionaţi neliniştiţi depresivi incapabili să se concentreze devin suspicioşi şi interpretativi se izolează de cei din jur şi chiar devin solitari pe masură ce simptomele evoluează nu i mai interesează felul cum arată încep să lipsească de la şcoală sau înregistrează o scădere a randamentului la muncă Schizofrenia este considerat un diagnostic dur Diagnosticul de certitudine se pune numai după câteva luni de supraveghere din partea personalului de specialitate Chiar şi după diagnosticul de certitudine familiei îi vine greu să l accepte De aceea este amânat consultul unui specialist încercându se leacuri băbeşti merg la preot vrajitoare etc sau ignorându se complet boala e doar supărat îi va trece de la sine are o perioadă mai proastă etc Acest fapt poate duce la agravarea bolii din cauza amânării tratamentului Este recomandată o abordare deschisă şi sinceră a situaţiei şi o îndrumare a celui în cauză către un ajutor de specialitate De cele mai multe ori persoanele cu schizofrenie refuză acest ajutor pentru că nu conştientizează existenţa bolii vocile pe care le aud şi imaginile pe care le văd par a fi foarte reale Nu trebuie ignorat aspectul agresiv şi auto agresiv al bolii Persoana diagnosticata cu schizofrenie se poate pune în pericol pe sine ideile suicidare sunt destul de frecvente sau pe cei din jur crede ca pisica e posedată şi o îneacă situaţie în care trebuie anunţată de urgentă Salvarea şi sau Poliţia Foarte importantă este dezvoltarea abilităţii de a gestiona simptomele sau de a putea rezista evenimentelor stresante care ar putea declanşa sau accentua simptomele Acest lucru se poate realiza prin adoptarea unor obiceiuri sănătoase şi a unui stil de viaţă echilibrat asigurarea unei perioade suficiente de somn limitarea uzului de alcool şi alte substanţe dietă echilibrată activitate fizică regulată asigurarea unui program regulat zilnic asigurarea contactului cu familia sau prietenii 6 Tratament Schizofrenia este o boală cronică ce necesită tratament permanent întreaga viaţă chiar dacă pacientul se simte bine Lăsată netratată ea ajunge să afecteze toate aspectele vieţii pacientului şi ale apropiaţilor săi Schizofrenia se
    http://www.lamedic.ro/Boli/69-Schizofrenia.htm (2013-01-22)

  • La Medic - Scleroza multiplă
    fapt o formă particulară în care poate evolua forma primar progresivă dar importantă din punct de vedere terapeutic v mai jos În funcţie de severitatea clinică se mai descriu ca forme particulare de SM o variantă malignă formă rapid progresivă cu invaliditate severă sau deces în timp relativ scurt de la debut şi una benignă mai mult o apreciere prognostică decât o formă clinică propriu zisă diagnosticată atunci când la peste 10 ani de la debut nu există agravare clinică sau nu s a depăşit scorul EDSS de 3 După stabilirea diagnosticului pozitiv de scleroză multiplă şi a formei sale evolutive astăzi este obligatoriu pentru orice medic neurolog să facă evaluarea gradului de invaliditate a pacientului conform scorului EDSS Kurtzke Expanded Disability Status Scale această evaluare fiind necesară atât pentru aprecierea prognosticului evolutiv al pacientului dar cel puţin în egală măsură pentru că reprezintă un criteriu important în stabilirea unei conduite terapeutice optime Sindromul clinic izolat Clinically Isolated Syndrome CIS Sindromul Clinic Izolat se defineste un prim episod neurologic care dureaza cel putin 24 de ore avind substrat inflamator demielinizant la nivelul SNC CIS poate fi monofocal un singur semn sau symptom neurologic ex nevrita optica datorat unei singure leziuni SNC sau multifocal mai multe semne sau simptome neurologice ex nevrita optica insotita de hemipareza datorate mai multor leziuni SNC 9 11 Pacienţii cu sindrom clinic izolat CIS pot dezvolta SM clinic definită SMCD majoritatea pacienţilor cu CIS evaluaţi prin RMN lunar au dezvoltat SM îndeplinind criteriile Mc Donald în următoarele 3 luni de la evaluarea iniţială Forme clinice mai frecvente de CIS sunt n evrita optică retrobulbară mielita oftalmoplegia internucleară parapareza simptome sensitive diplopie dizartrie hemipareza crize comiţiale semnul Lhermitte Studii clinice au arătat că pacienţii cu CIS se prezintă cu nevrită optică in 21 dintre cazuri semne de tracturi lungi in 46 dintre cazuri 10 cu semne de trunchi si 23 cu afectare multifocală Pacienţii cu CIS manifestat ca nevrită optică retrobulbară sau mielită transversă au un risc specific ca forme de CIS de a evolua spre SMCD in functie de elementele de context clinic si demografic specifice pacientului respectiv Astfel risc crescut de evolutie spre SMCD pentru nevrita optica vor avea adultii tineri femeile cei cu nevrita optica unilaterala durere oculara si papila optica normala in timp ce nevrita optica aparuta la copii barbati localizata bilateral nedureroasa si insotita de edem papilar va avea un risc mai mic de evolutie spre SMCD In ceea ce priveste mielita transversa risc crescut de conversie spre SMCD vor avea pacientii cu mielita transversa incomplete simptome asimetrice si leziune spinala mai mica si fara edem iar risc scazut pacientii cu mielita transversa completa simptome simetrice multisegmentara si insotita de edem Elementul important de apreciere a riscului de conversie spre SMCD in cazul unui CIS este aspectul IRM In cazul nevritei optice normalitatea RMN se asociaza cu un risc de a face SMCD de 22 in timp ce prezenta semnelor RMN creste riscul la 56 CIS insotit de semne RMN sugestive pentru SM fac 83 SMDC la 10 ani in timp ce CIS fara modificari RMN sugestive de SM doar 11 SMDC la 10 ani Diagnosticul diferential al CIS Ocazional CIS având chiar şi modificări RMN asemănătoare celor din SM poate fi manifestarea de debut a altor boli LES sindrom de anticorpi antifosfolipidici APS sindromul Sjogren etc De aceea se impun pentru diagnosticul diferenţial teste serologice specifice ANA C3 C4 anticorpi antifosfolipidici deşi nici acestea nu sunt discriminative deoarece pozitivitatea unora dintre ele ANA este intâlnită şi în SM sau ex LCR imunologice benzile oligoclonale in l c r expansiunea intratecală clonală a limfocitelor B Pentru diferenţiere se recomandă urmărire clinică şi radiologică conform criteriilor de diseminare în timp şi spaţiu revizuite si elucidarea prin examene specifice clinice şi paraclinice a altor manifestări care ar sugera diagnostice alternative Privind diseminarea în timp şi spatiu IRM au fost propuse noi criterii Swanton 2007 care simplifică DIS prezenţa a 1 leziune T2 in 2 regiuni periventricular juxtacortical infratentorial spinal şi cresc flexibilitatea precizării DIT presupun apariţia unei singure noi leziuni T2 fără necesitatea prizei de Gd faţă de RMN baseline realizat oricând fata de CIS dar ele necesită a fi validate pe termen lung înainte de a fi adoptate Tratamentul precoce al SM initiat în stadiul de CIS are ca si scop scăderea activităţii inflamatorii şi reducerea afectării axonale prezentă frecvent încă din stadiile timpurii ale bolii Tratamentul imunomodulator in stadiul de CIS se iniţiază dupa demonstrarea diseminarii sub clinice RMN si eventual a profilului oligoclonalal IgG in LCR acestea IN ABSENTA altor afectiuni ce ar putea fi responsabile de tabloul clinic conform criteriilor Multiple Sclerosis Consortium Group 2004 2008 de initiere a terapiei imunomodulatoare în stadiul de CIS simptome clinice cu impact funcţional care nu regresează suficient după două luni de la tratamentul cu corticoizi incărcătura lezională IRM cerebral cu mai mult de 6 leziuni noi leziuni inflamatorii RMN priza de Gd sau creştere număr leziuni T2 demonstrată cu ajutorul unei noi examinări RMN peste şase luni de la CIS 22 23 In prezent exista mai multe studii de faza III care au demonstrat eficacitatea tratamentului imunomodulator in a scadea rata de conversie a CIS la SM CD CHAMPS Avonex BENEFIT Betaferon Betaseron PRECISE Copaxone ETOMS Rebif Medicamentele imunomodulatoare ce se pot prescrie la pacientii cu CIS sunt listate mai jos in functie de stadiul inregistrarii In ceea ce priveste reevaluarea periodica a pacientilor cu CIS conform Ghidului Platformei Europene pentru SM EMSP exista recomandarea facultativa ca CIS sa beneficieze de supraveghere clinica si imagistica mai frecventa ca SM CD aceasta avind ca scop determinarea cat mai precoce a elementelor c ear semnala conversia CIS la SM 24 Neuromielita Optica boala Devic Dintre afectiunile considerate pana de curand variante de scleroza multipla neuromielita optica NMO boala Devic constituie o entitate aparte 12 Odata cu progresele in domeniul imunologic si histo patologic s au definit noi criterii de diagnostic Este o afectiune rara inflamatorie demielinizanta idiopatica cu mecanism autoimun caracterizata prin nevrita optica bilaterala si dezvoltarea subsecventa a mielitei transverse intr un interval de cateva zile sau saptamani Raportul femei barbati 9 1 este mai crescut comparativ cu cel din scleroza multipla 2 1 Boala Devic poate fi monofazica adica avand un singur episod urmat de remisiune permanenta Cercetarile au dovedit insa ca mai mult de 85 din cazurile de neuromielita optica NMO au o evolutie cu recaderi exprimata prin atacuri recurente de nevrita optica sau de mielita transversa Acestea survin in aproximativ 55 din cazuri in primul an si in 90 in primii 5 ani Evolutia secundar progresiva este neobisnuita Aspectul RM al maduvei spinarii reprezinta cea mai importanta metoda de a stabili diagnosticul de NMO la debutul mielitei acute examenul RM releva o leziune hiperintensa T2 ce se extinde de a lungul a mai mult de trei segmente vertebrale atunci este foarte probabil ca pacientul are o boala ce apartine spectrului de boli al NMO Leziunea ocupa aproape toata aria transversa a maduvei se poate extinde de a lungul mai multor segmente vertebrale pana la 15 segmente cu edem al maduvei si poate capta Gd variabil Antigenul tinta in NMO este canalul de apa aquaporina 4 iar markerul specific al bolii este prezenta anticorpilor IgG impotriva canalului de apa AQ4 marker ce este 73 sensibil si 90 specific pentru diagnosticul definit de NMO Prezenta anticorpilor IgG antiAQ4 are rol atat in confirmarea diagnosticului de NMO cat si in aprecierea prognosticului prezenta lor fiind un indiciu pentru posibile recaderi Criteriile revizuite de diagnostic Clinica Mayo 2006 impun prezenta a 2 criterii absolute si a cel putin 2 din cele 3 criterii suportive 12 Criterii absolute 1 nevrita optica 2 mielita transversa Criterii suportive 1 leziune spinala contigua cu lungime de mai mult de 3 segmente vertebrale vizibila la examenul IRM spinal 2 IRM cerebral la debut ce nu indeplineste criteriile pentru scleroza multipla 3 test pozitiv al anticorpilor impotriva AQP 4 Aceste criterii sunt 99 sensibile si 90 specifice in a diferentia NMO de SM ce debuteaza cu nevrita optica sau sindrom mielitic In 2008 la WCTRIMS Montreal a fost propus ca nou criteriu absolut excluderea unei afectiuni imunologice ex LES Sd Sjogren sindromul de anticorpi antifosfolipidici care ar putea explica clinica si imagistica Acest criteriu NU exclude asocierea rara a celor doua entitati NMO si boala autoimuna Sustinerea acestei asocieri necesita insa documentare sustinuta Odata cu dezvoltarea testului de identificare a anticorpilor specifici NMO IgG spectrul tulburarilor reunite sub denumirea de boala Devic s a extins In prezent se descriu urmatoarele forme clinice 1 Boala Devic standard completa care respecta toate criteriile de diagnostic prezenta simultana sau afectarea consecutiva a nervilor optici a maduvei spinarii cu status pozitiv al anticorpilor impotriva canalului de apa AQP 4 iar in absenta anticorpilor vor fi utilizate aspectele clinice si radiologice pentru a stabili diagnosticul 2 Forme limitate incomplete de boala Devic evenimente repetate de nevrita optica sau mielita acuta transversa cu status pozitiv al anticorpilor impotriva canalului de apa AQP 4 3 Nevrita optica sau mielita acuta asociata cu boli sistemice autoimune lupus eritematos sistemic sindrom Sjogreen sindrom de anticorpi antifosfolipidici s a 4 Nevrita optica sau mielita asociata cu leziuni specifice in anumite zone ale substantei cerebrale cum ar fi hipotalamusul nucleii periventriculari sau trunchiul cerebral TRATAMENT Deoarece în pofida volumului enorm de cercetări făcut în ultimii 10 15 ani cu scopul de a elucida etiologia SM cuno ştinţele noastre actuale sunt încă destul de departe de a preciza o cauză a acestei maladii nu există încă un tratament etiologic care să determine vindecarea afecţiunii Cunoaşterea lanţului complex de evenimente patogenice în continuă dezvoltare a putut însă să stea la baza dezvoltării unor posibilităţi terapeutice care în anumite condiţii formă evolutivă momentul introducerii terapiei cresc şansele unei bune părţi dintre pacienţi de a li se modifica evoluţia naturală a bolii în sensul alungirii distanţei dintre recăderi a scurtării duratei şi diminuării severităţii puseului a reducerii acumulării de leziuni cerebrale obiectivată imagistic prin IRM întârzierii virajului spre formă secundar progresivă a SMRR şi uneori a încetinirii invalidării neurologice v mai jos În prezent posibilităţile terapeutice pe care le avem la dispoziţie se pot grupa în următoarele categorii 14 18 22 24 A Tratamente care modifică evoluţia bolii A 1 Imunomodulator A 2 Imunosupresor B Tratamentul puseului C Tratamentul simptomatic şi recuperator Recomandarile de tratament se bazeaza pe datele curente de eficacitate provenind din studii clinice acestea stind la baza inregistrarii de catre diferitele autoritati medicale a diferitelor produse Aceste date se clasifica in Nivele de evidenta in functie de tipologia s complexitatea metodologica a studiului clinic Tabel 2 Tabel 2 Nivele de Recomandare in functie de tipul de studiu clinic modificat dupa 14 Nivel de Recomandare A stabilit ca efectiv inefectiv nociv in functie de parametru si populatie necesita cel putin 1 studiu Clasa I sau 2 studii concludente Clasa II B probabil ca efectiv inefectiv nociv in functie de parametru si populatie necesita cel putin 1 studiu de Clasa II sau 3 studii Clasa III concludente C posibil ca efectiv inefectiv nociv in functie de parametru si populatie necesita cel putin 2 studii concludente Clasa III U nedovedit dovezi insuficiente sau neconcludente Incadrarea tipurilor de studii in Clase Clasa I studiu clinic prospectiv randomizat controlat cu evaluare mascata a parametrilor de evolutie in o populatie reprezentativa Necesita a Definirea clara a parametrilor urmariti de evaluare a evolutiei primary outcome b definirea clara a criteriilor de includere excludere c numarul de pacienti dropouts sau crossover sa fie suficient de mic pentru a avea un impact de influenta bias potential minim asupra rezultatelor d caracteristicile la baseline sunt echivalente intre diferitele grupuri de tratament sau prin ajustarea statistica a diferentelor Clasa II Studiu prospectiv de cohorta in o populatie reprezentativa cu evaluare mascata a parametrilor de evolutie care indeplineste criteriile a d de mai sus SAU studiu clinic randomizat in o populatie reprezentativa caruia ii lipseste unul dintre criteriile a d Clasa III oricare alt studiu controlat incluzind studii de istorie naturala bine definita ale populatiei martor sau pacientii ca fiind propriul grup control in o populatie reprezentativa in care evaluarea evolutiei este independenta de tratamentul pacientului Clasa IV studii necontrolate serii de cazuri prezentari de cazuri sau opinia expertilor A Tratamente care modifică evoluţia bolii În prezent pe plan internaţional sunt acceptate ca fiind medicamente care modifică evoluţia bolii următoarele a imunomodulatoare interferonul beta 1a REBIF cu administrare s c 3 doze pe săptămână interferonul beta 1a AVONEX cu administrare i m 1 doză pe săptămână interferonul beta 1b BETAFERON EXTAVIA cu administrare s c 1 doză la 2 zile glatiramerul acetat COPAXONE cu administrare s c câte 1 doză în fiecare zi b anticorpi monoclonali natalizumab TYSABRI cu administrare în piv 1 cură la 4 săptămâni c imunosupresoare mitoxantrona Novantrone Alte forme de tratament imunomodulator sau imunosupresor care pot fi folosite în tratamentul sclerozei multiple în situaţii particulare v mai jos nu sunt încadrate şi înregistrate de către autorităţile naţionale şi internaţionale în concordanţă cu rezultatele studiilor clinice desfăşurate până în prezent ca agenţi care modifică evoluţia bolii Datorită proprietăţilor complexe care privesc atât beneficiile terapeutice cât şi reacţiile secundare şi limitele de utilizare ale medicamentelor de mai sus experţii în domeniu au stabilit o serie de principii care să ghideze folosirea lor adoptate în forme specifice de unele societăţi naţionale de scleroză multiplă precum cele din SUA NMSS Canada Austria Germania Elveţia care sunt formulate după cum urmează adaptate de Societatea de Neurologie din România la particularităţile ţării noastre evaluarea diagnostică şi stabilirea indicaţiilor terapeutice trebuie făcută numai de către medici neurologi cu experienţă în îngrijirea pacienţilor cu scleroză multiplă de preferat în centre medicale specializate acolo unde acestea există iniţierea terapiei cu un imunomodulator este recomandată cât mai curând după stabilirea diagnosticului de certitudine conform criteriilor McDonald de scleroză multiplă având evoluţie cu recurenţe şi poate fi luată în discuţie la pacienţi selectionaţi după criterii suplimentare v mai jos pacienţii care au suferit un prim puseu care au risc crescut pentru a dezvolta scleroză multiplă accesul pacienţilor nu trebuie limitat de frecvenţa recăderilor vârstă şi nivel de disabilitatate însă în limitele pentru care sunt înregistrate de către autorităţile naţionale indicaţiile şi contraindicaţiile fiecărui tip de medicament pacientul trebuie să fie de acord cu supravegherea medicală pe termen lung pacientului trebuie să i se explice în detaliu avantajele dar şi limitele şi riscurile unui astfel de tratament medicul curant trebuie să monitorizeze posibilele reacţii adverse toate preparatele medicamentoase demonstrate ca fiind modificatoare ale evoluţiei bolii trebuie să fie accesibile astfel încât decizia de a folosi unul sau altul dintre medicamente să se facă strict individualizat pe criterii medicale există unele studii clinice care au demonstrat că pentru unele dintre aceste medicamente există un efect doză beneficiu statistic semnificativ ceea ce însă nu exclude individualizarea tratamentului tratamentul nu trebuie oprit atâta timp cât asiguratorul evaluează că poate acoperi cheltuielile legate de tratament terapia trebuie continuată timp îndelungat nedefinit cu excepţia următoarelor circumstanţe oprirea tratamentului poate conduce la o revenire a activităţii bolii ca înainte de tratament apare o lipsă clară a beneficiului terapeutic apar efecte secundare intolerabile date noi pun în evidenţă alte raţiuni de încetare a tratamentului devin accesibile forme terapeutice mai bune se recomandă că toate aceste forme terapeutice să fie incluse în programe terapeutice acoperite financiar de un terţ sistem de asigurări de sănătate astfel încât medicul şi pacientul să determine împreună pe o bază individuală medicaţia cea mai adecvată trecerea de la un medicament la altul este permisă şi trebuie să fie posibilă dacă există o raţiune medicală pentru a o face v mai sus terapia imunosupresoare cu mitoxantronă poate fi luată în discuţie doar la pacienţi selectaţi riguros care fac o formă de boală agresivă cu recăderi cu evoluţie netă spre agravare sau la cei care nu răspund la imunomodulatoare cele mai multe condiţii medicale concurente nu contraindică folosirea medicamentelor imunomodulatoare nici una dintre formele de terapie de mai sus nu este aprobată pentru a fi folosită de către femei care doresc o sarcină sunt însărcinate sau alăptează A 1 Tratamentul imunomodulator 1 Criterii de indicare a tratamentului imunomodulator diagnostic de certitudine de SM formă recurent remisivă sau formă secundar progresivă această din urmă formă având indicaţia înregistrată doar pentru unele dintre medicamentele menţionate mai sus sindrom clinic izolat CIS acesta are indicaţia înregistrată doar pentru unele dintre medicamentele menţionate Studii recente au demonstrat faptul ca initierea cat mai rapida a terapiei imunomodulatoare in stadiul de CIS poate reduce dizabilitatea pe termen scurt si lung 9 11 23 2 Contraindicaţii ale tratamentului imunomodulator lipsa criteriilor de certitudine a diagnosticului de SM SM formă primar progresivă tulburări psihiatrice în special depresia medie sau severă pentru interferon sarcină în evoluţie alte afecţiuni afecţiuni hematologice grave afecţiuni hepatice grave neoplazii intoleranţă la unul dintre medicamentele imunomodulatoare Esecul terapeutic din punct de vedere clinic la o forma de tratament imunomodulator a fost initial definit ca 2 sau 3 recăderi în 6 luni sau cel puţin 4 recăderi într un an Puseele singure sunt insa un criteriu mai putin specific pierderea unui punct EDSS la 6 luni având o specificitate mai mare pentru lipsa de răspuns la tratament Interferonul Beta Indicaţii 1 formă recurent remisivă a SM la pacienţi cu recidive clinice Nivel de Recomandare A 14 2 formă secundar progresivă a SM la pacienţi cu recidive clinice doar pentru interferonul beta 1b iar în cazul interferonului beta 1a cu administrare s c de 3 ori pe săptămână doar în cazul formei de SMSP cu recăderi Nivel de Recomandare A în formă fără recidive eficacitatea interferonului beta este incertă Nivel de Recomandare U 14 3 sindroame clinice izolate cu mare risc de a se converti în SM certă indicaţie înregistrată în prezent pentru Avonex Betaferon Extavia şi Copaxone Nivel de Recomandare A pentru Rebif exista în derulare studii clinice avansate pentru această indicaţie 23 25 Efecte 1 scade frecvenţa puseelor măsurate clinic sau prin IRM Nivel de Recomandare A 14 2 scade severitatea bolii apreciată ca încărcare de leziuni în secvenţa T2 a examenului IRM Nivel de Recomandare A 14 3 încetineşte rata de progresie a invalidităţii Nivel de Recomandare B 14 Eficacitatea ar putea fi mai mare la pacienţi cu boală la debut sau la cei cu pusee frecvente Preparate doze şi cale de administrare Interferon beta 1b Betaferon Betaseron Extavia studiile clinice au demonstrat eficienţa sa clinică pentru SMRR cu scor EDSS 0 5 5 şi pentru SMSP cu scor EDSS 6 5 25 mcg 8 milioane UI subcutan o dată la 2 zile este înregistrat la pacienţii cu SM după vârsta de 12 ani Interferon beta 1a Avonex studiile clinice au demonstrat eficienţa sa clinică pentru SMRR cu scor EDSS 0 5 0 30 mcg 6 milioane UI intramuscular o dată pe săptămână este inregistrat la pacientii cu SM dupa varsta de 12 ani Interferon beta 1a Rebif studiile clinice au demonstrat eficienţa sa clinică pentru SMRR cu scor EDSS 0 5 0 44 mcg subcutan de 3 ori pe săptămână se recomandă ca începerea tratamentului să se facă în prima lună cu 22 mcg subcutan de 3 ori pe săptămână pentru a minimiza efectele secundare inerente iniţial este inregistrat la pacientii cu SM dupa varsta de 12 ani Calea de administrare nu influenţează fundamental eficacitatea tratamentului dar poate influenţa profilul reacţiilor adverse Nivel de Recomandare B 14 în schimb există rezultate din mai multe studii clinice care demonstrează existenţa unei relaţii doză efect şi mai ales o creştere a eficacităţii în relaţie cu frecvenţa dozelor ceea ce pare să favorizeze administrarea unor doze mai mari şi mai frecvente Nivel de Recomandare B 14 19 Aceste consideraţii sunt însă orientative şi nu exclud nici unul dintre preparatele medicamentoase a căror eficacitate clinică faţă de placebo a fost dovedită prin studii clinice toate cele 3 medicamente au evidenţe de tip I A în acest sens în cele din urmă criteriul fundamental în conduita terapeutică fiind individualizarea tratamentului în cadrul indicaţiilor admise şi înregistrate la Agenţia Naţională a Medicamentului în funcţie în primul rând de eficacitatea sa trebuie avute în vedere şi intensitatea reacţiilor secundare şi complianţa pacientului Apariţia anticorpilor la interferon beta este mai frecventă cu folosirea interferonului tip 1b decât cu tipul 1a şi la doze mai mari ceea ce de fapt din punct de vedere biologic este de aşteptat dar semnificaţia lor clinică este incertă deoarece studiile au demonstrat că în timp nivelul titrului seric de anticorpi are tendinţ a să scadă chiar semnificativ pe măsură ce tratamentul continuă să se desfăşoare neschimbat şi că medicamentele care sunt mai eficiente clinic au şi imunogenitate mai mare neexistând o relaţie statistică absoluta între prezenţa anticorpilor şi eficacitatea clinică criteriul major care de fapt primează în modul de realizare a tratamentului Evaluarea nivelului de anticorpi este justificată a fi luată în discuţie doar în cazuri individuale particulare în care la un moment dat se constată o scădere obiectivă a eficacităţii clinice a unei anumite forme de interferon beta În alte condiţii recomandarea actuală a experţilor în domeniu este că nu se justifică titrarea de rutină sistematică a anticorpilor la interferonul beta indiferent de tipul său ceea ce constituie si recomandarea Societatii de Neurologie din Romania la fel ca si in recomandarile actuale ale American Academy of Neurology Privind anticorpii neutralizanti ai interferonului beta Ghidul EFNS al carui punct de veder e nu este si al actualului Ghid al Societatii de Neurologie din Romania deoarece presupune costuri mari nejustificate de certitudinea semnificatiei clinice si nici de modul in care aceste rezultate pot influenta decizia terapeutica are urmatoarele recomandari 1 trebuie realizat screening pentru anticorpi ce se leaga de IFN beta biding antibodies BABs anterior dozarii anticorpilor neutralizanti neutralizing antibodies NABs recomandare de nivel A 2 Masurarea BABs si a NABs trebuiesc facute in laboratoare speciale recomandare de nivel A 3 Testarea pentru NABs trebuie efectuata in primele 24 luni de terapie cu IFN beta recomandare de nivel A 4 Daca sunt detectati NABs atunci dozarea lor trebuie repetata dupa 3 6 luni recomandare de nivel A 5 Terapia cu IFN beta trebuie intrerupta la cei cu titruri crescute de NABs mai ales daca se mentin la o noua dozare recomandare de nivel A daca eficienta medicamentului a scazut semnificativ fata de raspunsul terapeutic initial 26 Glatiramer acetat studiile clinice au demonstrat eficienţa sa clinică pentru SMRR cu scor EDSS de 0 5 0 are ca efecte 1 scăderea frecvenţei puseelor măsurate clinic sau prin IRM Nivel de Recomandare A 14 2 scăderea severităţii bolii apreciată ca încărcare de leziuni în secvenţa T2 a examenului IRM Nivel de Recomandare A 14 3 încetinirea ratei de progresie a invalidităţii Nivel de Recomandare C 14 Spre deosebire de interferonul beta glatiramerul acetat poate fi folosit la pacienţii cu depresie deoarece nu induce de regulă o astfel de reacţie secundară Dacă însă la un moment dat în cursul tratamentului precoce sau tardiv apar reacţii urticariene extinse se recomandă oprirea glatiramerului acetat şi înlocuirea cu un alt imunomodulator inclusiv o formă de interferon beta Nu există dovezi certe asupra eficacităţii sale în formele progresive de SM Preparatul Copaxone se administrează în doze de 20 mg zilnic subcutan Imunoglobulinele g administrate intravenos reprezintă o altă formă de tratament imunomodulator neînregistrată oficial de nici o autoritate naţională sau internaţională în domeniul terapeuticii ca modificatoare a evoluţiei bolii de aceea pot fi indicate la pacienţi doar în situaţii particulare cu asumarea de către medicul curant a responsabilităţii indicaţiei posibil justificată când nici una dintre formele de tratament imunomodulator aprobate şi înregistrate ca atare de către autoritatea naţională ANM şi MS nu poate fi folosită din motive medicale obiective În particular această terapie poate scădea riscul recidivelor în primele 3 6 luni postpartum perioada de risc crescut în forma SMRR scad frecvenţa puseelor şi numărul leziunilor ce captează gadolinium la IRM Nivel de Recomandare C 14 există de asemenea rezultate ale unor studii care în situaţii particulare ar putea justifica utilizarea lor în forma secundar progresivă beneficii mici în ameliorarea tabloului clinic şi scăderea progresiei bolii comparativ cu placebo Nivel de Recomandare C 14 Urmărirea evoluţiei sub tratament a pacienţilor cu SM aflaţi sub o formă de tratament imunomodulator este recomandabil a se face prin examen clinic o dată la 3 luni sau ori de câte ori evoluţia clinică o impune evaluarea scorului EDSS anual sau ori de câte ori evoluţia clinică o impune evidenţa anuală a numărului de recăderi clinice examen IRM cerebral anual cel puţin în primii 2 ani de tratament apoi doar atunci când există argumente medicale care să justifice indicaţia Eşecul tratamentului imunomodulator 27 v definiţia de mai sus a eşecului terapeutic progresia continuă a bolii sau reacţii adverse severe in aceste condiţii se iau în considerare întreruperea tratamentului imunomodulator schimbarea medicamentului imunomodulator asocierea altor medicamente simptomatice asocierea corticoterapiei de scurtă durată administrarea unui medicament imunosupresor natalizumab Tysabri este un anticorp monoclonal umanizat dirijat importiva α 4 integrinei un component al antigenului leucocitar VLA 4 Natalizumab ul actioneaza blocand pătrunderea celulelor imune în parenchimul SNC 20 23 Aprobat in tratamentul SM in Comunitatea Europeana din iulie 2006 natalizumab ul reduce activitatea bolii masurata atat clinic frecventa puseelor cat si radiologic leziunile care fixeaza Gd sau leziunile T2 noi Nivel de Recomandare A 20 24 Natalizumab ul amelioreaza parametrii de masura a dizabilitatii progresia EDSS si incarcatura lezionala IRM hiperintensitati T2 si hipointensitati T1 Nivel de Recomandare A 20 Natalizumabul este inregistrat ca monoterapie in SM recurent remitenta forma foarte activa pentru urmatoarele grupuri de pacienti avand varsta de cel putin 18 ani pacienti cu SM recurent remitenta cu 2 sau mai multe pusee producind dizabilitate pe parcursul unui an si una sau mai multe leziuni captante de gadolinium sau o crestere semnificativa a incarcaturii lezionale T2 comparativ cu o examinare IRM anterioara pacienti cu activitate a bolii importanta desi se afla sub tratament imunomodulator cel putin un puseu in ultimile 12 luni sub tratament si cel putin 9 leziuni hiperintense T2 la IRM cerebrala sau cel putin o leziune gadolinofila raspuns suboptim la terapie cu interferon beta sau glatiramer acetat Nu este clarificat efectul natalizumab in SM SP nivel U si de aceea nu este recomandat a fi utilizat in aceasta forma 20 Natalizumab ul se administrează prin perfuzie i v o dată pe lună intr un centru medical specializat in tratamentul SM In cazuri rare risc 1 1000 persoane tratate un timp mediu de 17 9 luni exista riscul ca la pacientii tratati cu natalizumab sa apara leucoencefalita multifocala progresiva LEMP 20 21 24 Aceasta afectiune datorata infectiei cu virusul JC apare de obicei pe parcursul tratamentului dupa ce mai multe perfuzii lunare au fost realizate De aceea pacientii tratati cu natalizumab necesita evaluare in centru specializat periodic sau pentru orice agravare sub tratament Având in vedere riscul de infectii cu oportunisti inclusiv cu virusul JC expertii recomanda un numar de masuri care sa scada acest risc 34 35 Acestea cuprind trei directii care vor fi detaliate mai jos 1 selectarea corecta a pacientului 2 teste pre tratament 3 perioada de washout dupa terapiile imunomodulatoare sau imunosupresoare anterioare 34 35 1 Astfel in afara criteriilor de selectie pentru tratament care tin de activitatea bolii enumerate mai sus pacientul selectat pentru tratament trebuie sa fie imunocompetent cu o hemo leucograma normala iar prezenta infectiilor trebuie exclusa Prezenta datelor anamnestice de malignitati hematologice sau infectie HIV contraindica tratamentul cu natalizumab Pacientul trebuie informat cu privire la riscurile si beneficiile tratamentului cu natalizumab inclusiv asupra riscului de infectii cu oportunisti 2 Inainte de inceperea tratamentului trebuie revazute criteriile diagnostice pentru SM si trebuie realizat un examen IRM Acesta are ca si scop obtinerea unei examinari de referinta inainte inceperii tratamentului cat mai ales excluderea altor entitati ce ar putea fi responsabile de leziuni atipice cerebrale si ar putea mima SM In general examenul hematologic sanguin standard este suficient inaintea initierii tratamentului insa in cazuri selectate pot fi realizate si dozari ale limfocitelor CD4 si CD8 3 Daca pacientul a fost anterior tratat cu IFN β sau glatiramer acetat natalizumab ul poate fi administrat numai dupa un interval liber de 14 zile de la aceste tratamente Daca pacientul a fost anterior tratat cu imunosupresoare intervalul de timp liber de tratament pana la prima administrare de natalizumab trebuie sa fie 3 luni pentru imunosupresoarele echivalente cu azatioprina si de 6 luni dupa tratamentul cu mitoxantrona sau ciclofosfamida Odata ce tratamentul cu natalizumab a fost initiat pacientii trebuie reevaluati periodic in principiu o data la 3 luni interval in cadrul centrului specializat in diagnosticul si tratamentul SM In cadrul evaluarii clinice o atentie speciala trebuie acordata functiilor cognitive si neuropsihologice prezenta unor simptome ca afazia apraxia cecitatea corticala trebuie sa reprezinte elemente clinice de alarma privind posibila existenta a LEMP In cazul in care aceasta este suspectata pe baze clinice sau radiologice tratamentul cu natalizumab necesita a fi intrerupt si o evaluare imagistica IRM si biologica punctie lombara pentru investigarea prin realizarea PCR de ADN viral a eventualei infectii cu virusul JC in LCR Daca in pofida suspiciunii ferme de LEMP examenul PCR este negativ biopsia cerebrala trebuie luata in discutie Daca pe parcursul tratamentului cu natalizumab pacientul prezinta o agravare clinica trebuie clarificat de catre specialistul neurolog daca aceasta este compatibila cu un puseu In cazul in care este vorba de puseu in cadrul SM acesta va fi tratat cu corticoizi iv ca un puseu obisnuit in cadrul bolii cunoscute SM Deoarce exista data recente care sugereaza in cazuri rare o posibilitate a aparitiei puseului inflamator la inceperea tratamentului cu natalizumab se recomanda ca pacientul ce va fi tratat cu natalizumab sa se afle in afara unei recaderi la debutul acestui tratament 28 Astfel daca pacientul candidat la tratamentul cu natalizumab a prezentat recent recadere in cadrul SM este recomandat ca aceasta sa fie tratata conform protocolului de tratament al puseului corticoizi iv inainte de inceperea tratamentului cu natalizumab 29 La 6 dintre pacientii tratati cu natalizumab pot aprea anticorpi neutralizanti iar titrul acestora poate persista 21 Prezenta acestor anticorpi s ar asocia cu o eficacitate mai mica a tratamentului si cu aparitia reactiilor adverse legate de perfuzie In contextul actual logistic al tarii noastre recomandarea prezentului ghid este aceea de a realiza teste pentru anticorpii neutralizanti pentru natalizumab numai in cazul in care exista o eficacitate scazuta a tratamentului recaderi ale bolii la pacientul tratat De la inregistrarea sa noi date privind eficacitatea si profilul de siguranta completeaza in mod constant aspectele privind raportul risc beneficiu pentru natalizumab 20 Exista in prezent in curs mai multe programe de farmacovigilenta si de management al profilului de risc in Comunitatea Europeana si SUA care contribuie la completarea datelor privind acest medicament Medicii implicati in prescrierea tratamentului cu natalizumab trebuie sa revada periodic noile date de farmacovigilenta si monitorizare clinico farmacologica pentru aceasta terapie 24 Aceste studii de urmarire de mare anvergura vor clarifica in viitor incidenta factorii de risc si metodele de diagnostic precoce ale LEMP la pacientii tratati cu natalizumab in monoterapie stabilirea unor predictori ai raspunsului terapeutic la natalizumab stabilirea perioadei optime si necesare de tratament evaluarea terapiilor adaptate dupa oprirea tratamentului cu natalizumab din motive de intoleranta sau lipsa de raspuns evaluarea metodelor optime de definire a statutului de imunocompetent inainte si in timpul terapiei cu natalizumab relatia raspunsului la tratament cu prezenta anticorpilor neutralizanti frecventa si efectelor lor clinice validarea unor metode de testare pentru acestia Nu exista in prezent modalitatea de a prezice care dintre pacientii tratati cu natalizumab se afla la risc pentru a dezvolta LEMP in afara celor cu un grad de imunodepresie Deasemenea in lipsa unor teste care ar determina aparitia LEMP in stadii incipiente vigilenta clinica este elementul recomandat pentru a diferentia simptomatologia apartinind LEMP de cea in cadrul SM 30 35 Testarea de rutina pentru ADN viral JC in lichidul cefalorahidian al pacientilor cu SM nu se justifica 30 32 Testarea PCR pentru ADN viral JC este considerata a avea o specificitate apropiata de 100 insa o sensibilitate de doar 60 80 de aceea in cazul in care LEMP este suspectata pe baze clinice si radiologice si primul PCR de ADN viral este negativ se recomanda repetarea acestuia in evolutie Uneori PCR pentru virusul JC poate fi pozitiv in LCR ul pacientilor cu SM in absenta LEMP de aceea diagnosticul de LEMP nu poate fi precizat decat prin coroborarea criteriilor clinice radiologice si biologice 32 Tratamentul LEMP implica folosirea plasmaferezei pentru eliminarea natalizumabului metoda care ar putea duce si la eliminarea anticorpilor antivirali scazind astfel reactia imuna la prezenta virusului totusi in cazurile raportate prezenta anticorpilor anti virus JC in titru mare nu este protectiva impotriva infectiei recunoasterea si tratamentul cu corticoizi al sindromului de reconstituitie imuna daca el exista complicatie care poate aparea la oprirea tratamentului imunosupresor la pacientul imondeprimat tratamentul cu corticoizi iv si imunoglobuline iv 33 Acestea trebuie realizate numai sub supraveghere in centru specializat A 2 Tratamentul imunosupresor Indicaţii în forma secundar progresivă a SM sau în cazul eşecului tratamentului imunomodulator Mitoxantrona este în prezent singurul imunosupresor demonstrat şi înregistrat oficial de către FDA în SUA şi de către alte autorităţi naţionale ca modificator al evoluţiei SM acest imunosupresor scade frecvenţa puseelor şi sau invaliditatea clinică şi ameliorează aspectul RMN al leziunilor în formele foarte active de SM recurentă SM secundar progresivă şi SM progresiv recurentă Nivel de Recomandare B dar cu riscul reacţiilor adverse importante hematologice şi al cardiotoxicităţii severe În general însă dacă indicaţia terapeutică şi evaluarea clinică şi biologică sunt riguros realizate mitoxantrona este un medicament bine tolerat Doza este de 12 mg m 2 suprafata corporala intravenos o dată la 3 luni cu o doză maximă cumulativă de 140 mg m 2 sub monitorizarea atentă începând din perioada pre tratament pentru stabilirea indicaţiei a funcţiei cardiace hemogramei şi funcţiei hepatice în total 8 12 doze în 2 3 ani 24 Alte tratamente imunosupresoare nu au demonstrat până în prezent prin studii controlate eficacitatea în sensul modificării favorabile a evoluţiei SM De aceea ele pot fi folosite doar în cazuri individuale în care medicul curant îşi asumă responsabilitatea indicaţiei şi a supravegherii siguranţei şi eficacităţii tratamentului Azatioprina în doze de 100 200 mg zi scade modest rata recurenţelor SM fără a influenţa semnificativ progresia bolii Nivel de Recomandare C 14 Nu se recomandă utilizarea ei de rutină în această boală fiind un medicament de linia a doua Este utilizat si ca medicaţie de asociere la un regim de bază de interferon beta sau glatiramer acetat fără însă ca această utilizare să se bazeze pe evidenţe de clasa I sau II Metotrexatul în administrare orală în doze cuprinse între 7 5 şi 20 mg o dată pe săptămână ar putea influenţa favorabil evoluţia bolii în formele progresive de SM ameliorează modest afectarea la nivelul membrelor superioare la pacienţii care folosesc căruciorul fără a influenţa totuşi scorul EDSS sau leziunile vizibile în secvenţa T2 a examinării IRM Nivel de Recomandare C 14 Este utilizat adesea ca medicaţie de asociere la un regim de bază de interferon beta sau glatiramer acetat fără însă ca această utilizare să se bazeze pe evidenţe de clasa I sau II Ciclofosfamida în administrare i v ar putea fi utilă la pacienţi tineri cu forme active progresive de SM în puls terapie repetată lunar perfuzie unică cu 800 mg m2 sau mai mult până la o scădere controlabilă a numărului total de leucocite Problema majoră a unei astfel de terapii este profilul de siguranţă la fiecare administrare apărând greaţă anorexie căderea părului pe termen lung riscul major este metaplazia şi eventual apariţia neoplaziilor de mucoasă vezicală Administrarea orală a ciclofosfamidei nu este recomandată deoarece pe termen lung este grevată de un risc crescut de apariţie a altor neoplasme ceea ce nu s a observat până în prezent la pacienţii trataţi pe cale i v De asemenea există frecvent o afectare a funcţiei testiculare şi ovariene inducţia la femeile tinere a menopauzei precoce Administrată în puls terapie ciclofosfamida nu modifică evoluţia SM progresive Cladribina scade captarea de gadoliniu a leziunilor IRM atât în forma recurentă cât şi în cea progresivă a SM Nivel de Recomandare
    http://www.lamedic.ro/Boli/Scleroza-multipla.htm (2013-01-22)

  • La Medic - Sifilisul
    sau mai multe dintre următoarele manifestări sifilis terţiar benign afectare cutanata osoasă şi visceral cu excepţia sifilisului cardiac şi nervos neurosifilis meningovascular parenchimatos pareză generală progresivă tabes dorsalis şi asimptomatic anomalii ale LCR cardio vascular aortită angor pectoris insuficienţă aortică stenoză ostiului aortic anevrism aortic În acest stadiu serologia este pozitivă şi apar modificări ale LCR serologie pozitivă în LCR modificări ale celularitatii LCR sau a proteinorahiei Sifilis latent în care manifestările clinice de sifilis sunt absente iar serologia este pozitivă atât pentru testele netreponemice cât şi a celor treponemice Anticorpii pentru sifilis apar în sânge la 4 6 săptămâni după contaminare Testele netreponemice determină prezenţa reaginelor care sunt autoanticorpi non treponemici indreptaţi împotriva antigenelor cardiolipinice Aceste teste includ RPR rapid plasma reagin şi VDRL Veneral Disease Research Laboratory Centrul de Control şi Prevenţie a bolilor CDC din Statele Unite ale Americii recomandă aceste teste pentru screening ul sifilisului Totuşi ele pot furniza rezultate negative în anumite cazuri de sifilis terţiar şi de asemenea pot furniza rezultate fals pozitive Testele treponemice detectează anticorpii faţă de T pallidum Testele includ testele bazate pe aglutinarea particulelor TP PA TP HA şi a anticorpilor treponemici fluoreşcenţi FTA Abs Aceste teste confirmă diagnosticul de sifilis când testele netreponemice sunt şi ele pozitive Diagnosticul sifilisului necesită o corelare între istoricul bolii datele clinice şi rezultatele testelor serologice T pallidum este diagnosticat atunci când atât testele de screening cât şi cele de confirmare sunt pozitive Sensibiltatea testelor netreponemice şi a celor treponemice variază în funcţie de stadiul în care se află boala Acest lucru este redat în tabelul de mai jos Test Stadiu primar Stadiu secundar Stadiu terţiar Netreponemic VDRL 70 99 1 tratat RPR 80 90 0 Treponemic FTA Abs 85 100 98 TPHA 54 100 95 Există situaţii în afara infecţiei cu T Pallidum cand testele netreponemice furnizează rezultate fals pozitive Procent aproximativ de reacţii fals pozitive Boli în care pot apărea reacţii fals pozitive ale testelor netreponemice 100 malarie 60 lepră 20 imunizări active recente mononucleoză infecţioasă LES 10 hepatită virală leptospiroză periarterită nodoasă tripanosomiază 5 artrită reumatoidă endocardită reumatoidă pneumonie pneumococică tuberculoză sarcină Există situaţii în care testarea serologică furnizează rezultate negative Infecţia recentă anticorpii înca nu au fost produşi testele se vor repeta la o saptamănă o lună ş trei luni interval Sifilis latent sau faza inactivă a boli Pacienţi imunodeprimaţi Titrul anticorpilor detectaţi prin teste netreponemice se corelează de obicei cu activitatea bolii şi ori de câte ori este posibile este indicat că inaitea iniţierii tratamentului să se obţină un rezultat cantitativ al testelor netreponemice În general este de aşteptat că după tratament testeul netreponemic să devină negativ la majoritatea pacienţilor cu toate acestea la unii pacienţi anticorpii pot persista în titru mic pentru perioade foarte lung de timp uneori tot restul veitii şi pot determina un rezultat pozitiv persistent al testelor netreponemice fără ca aceasta să mai semnifice infecţie activă şi să mai necesite tratament În aceste situaţii pentru a consideră că răspunsul terapeutiv este adecvat este necesară observarea
    http://www.lamedic.ro/Boli/57-Sifilisul.htm (2013-01-22)

  • La Medic - Silicoza
    cu celule Langerhans s a Silicoza acuta Tabloul clinic al silicozei acute se caracterizeaza prin dispnee care se agraveaza rapid casexie semne de cord pulmonar cronic iar histopatologic prin prezenta proteinozei alveolare In formele acute de silicoza nu e obligatorie prezenta fibrozei pulmonare Radiologic se constata o umplere a spatiului aerian in grade diferite realizand imagini de condensare sau de sticla mata care se preteaza la diagnostic diferential radiologic cu proteinoza alveolara idiopatica alveolita hemoragica pneumonia edemul pulmonar acut Functia pulmonara disfunctie restrictiva alterarea transferului alveolocapilar Diagnosticul diferential al silicozei acute se face cu proteinoza alveolara idiopatica alveolita hemoragica pneumonia edemul pulmonar acut 6 PROCEDURA DE DIAGNOSTIC IN SILICOZA SILICOZA ASOCIATA CU TUBERCULOZA BRONHOPNEUMPATIA CRONICA OBSTRUCTIVA BRONSITA ACUTA SI CRONICA CRITERII OBLIGATORII Criterii strict necesare şi suficiente care trebuie îndeplinite concomitent pentru confirmarea diagnosticului pozitiv şi declararea cazului de boală profesională CRITERII COMPLEMENTARE Criterii care pot fi utilizate opţional în sprijinul diagnosticului pozitiv pentru diagnostice diferenţiale precizarea unor forme clinice stadializare evoluţie complicaţii Silicoză Criterii obligatorii 1 Expunere profesională la dioxid de siliciu liber cristalin anamneză profesională sugestivă document de obiectivizare a rutei profesonale şi expunerii 2 Radiografie pulmonară standard 3 Diagnostic de boală confirmat de Comisia de pneumoconioze 4 Examene de laborator hemograma VSH TGO ASAT TGP ALAT glicemie uree creatinină colesterol examen sumar de urină şi sediment urinar Criterii complementare 1 CT pulmonar 2 Probe funcţionale ventilatorii cu teste bronhomotorii 3 Gazometrie 4 Bronhoscopie lavaj bronhoalveolar 5 Transfer alveolocapilar 6 Examen pneumologie 7 Electrocardiograma Silicoză asociată cu tuberculoza Silico tuberculoză Criterii obligatorii 1 Expunere profesională la dioxid de siliciu liber cristalin şi sau bacilul Koch anamneză profesională sugestivă document de obiectivizare a rutei profesonale şi expunerii 2 Diagnostic de silicoză confirmat de Comisia de pneumoconioze 3 Diagnostic de tuberculoză 4 Radiografie pulmonară standard 5 Examene de laborator hemograma VSH TGO ASAT TGP ALAT glicemie uree creatinină colesterol examen sumar de urină şi sediment urinar Criterii complementare 1 CT pulmonar 2 Probe funcţionale ventilatorii cu teste bronhomotorii 3 Gazometrie 4 Bronhoscopie lavaj bronhoalveolar 5 Transfer alveolocapilar 6 BK în spută examen direct 7 BK în spută culturi 8 BK în lichidul de lavaj bronhoalveolar 9 Examen pneumologie 10 Electrocardiograma BPOC Criterii obligatorii 1 Expunere profesională la pulberi organice şi anorganice gaze fumuri şi vapori anamneză profesională sugestivă document de obiectivizare a rutei profesonale şi expunerii 2 Diagnostic de boală 3 Examene de laborator hemograma VSH TGO ASAT TGP ALAT glicemie uree creatinină colesterol examen sumar de urină şi sediment urinar Criterii complementare 1 Radiografie pulmonară standard 2 Probe funcţionale ventilatorii cu teste bronhomotorii 3 CT pulmonar 4 Puncţie biopsie pulmonară 5 Gazometrie 6 Examen citologic al sputei 7 Bronhoscopie lavaj bronhoalveolar 8 Transfer alveolocapilar 9 Examen pneumologie 10 Electrocardiograma Bronşita acută şi cronică Criterii obligatorii 1 Expunere profesională la noxa profesională incriminată azbest dioxid de siliciu liber cristalin pulberi organice substanţe chimice gaze fumuri vapori anamneză profesională sugestivă document de obiectivizare a rutei profesonale şi expunerii 2 Diagnostic de boală 3 Examene de laborator hemograma VSH TGO ASAT TGP
    http://www.lamedic.ro/Boli/Silicoza.htm (2013-01-22)

  • La Medic - Sindromul de intestin iritabil
    gastrointestinal nu este implicat in digestie o unda puternica de contractie goleste intestinul de resturile nedigerate propulsandu le spre intestinul gros Aceste contractii determina de obicei o senzatie imperioasa de defecatie Studiile recente au aratat ca persoanele care sufera de sindromul de intestin iritabil raspund cu contractii puternice la stimuli de intensitate medie Aceasta arata ca intestinul persoanelor respective este mai sensibil si mai predispus la contractii Tulburarile intestinale aparute in sindromul de intestin iritabil impun necesitatea eliminarii unor suferinte organice la nivelul intestinului Uneori diagnosticul diferential este foarte dificil Analiza factorilor care determina perturbari intestinale in sindromul de intestin iritabil a dus la concluzia ca una dintre cele mai frecvente cauze este stresul Multi pacienti au indicat faptul ca simptomele din aceasta afectiune se inrautatesc in timpul stresului emotional sau dupa ce mananca anumite alimente Cauzele posibile ale sindromul de intestin iritabil includ infectii bacteriene ale tractului gastrointestinal terapie antibiotica istoric de interventii chirurgicale la nivel abdominal si dieta alimente care determina producerea unor cantitati excesive de gaz mese grase prea multa cafea abuz de alcool cantitati mici de fibre si supraalimentatia in general Orice forma de grasimi animale sau vegetale este un stimulator puternic al motilitatii intestinale S a observat ca simptomele sindromul de intestin iritabil se exprima mai puternic la femeie in timpul perioadelor menstruale datorita cresterii concentratiei hormonilor sexuali in sange Care sunt principalele simptome ale sindromului de intestin iritabil Mai intai de toate ar trebui sa se cunoasca faptul ca in conformitate cu literatura de specialitate ceea ce este considerat a fi normal in ceea ce priveste functia intestinala este foarte vast 3 defecatii pe zi la fel ca si trei pe saptamana sunt ambele situatii normale Defecatia nu ar trebui sa fie asociata cu un efort intens durere sau crampe fecalele nu trebuie sa contina mucus sau sange Pacientii care au sindromul de intestin iritabil se plang de obicei de crampe abdominale dificultati in eliminarea scaunului constipatie si sau diaree Fecalele amestecate cu mucus sau distensia abdominala sunt deasemenea trasaturi caracteristice ale sindromului de intestin iritabil Febra arsuri decolorarea scaunului slabire fecale cu sange si durerea abdominala fara pauze nu fac parte din tabloul sindromului de intestin iritabil ele pot indica de multe ori o alta patologie mai grava Durerea abdominala Durerea abdominala tipica pentru sindromul de intestin iritabil variaza foarte mult ca intensitate si frecventa La unii pacienti ea tinde sa devina cronica sau este recurenta cu frecventa mare in timp ce alti pacienti au perioade fara durere sau disconfortul este de intensitate medie Unii pacienti descriu simptomele lor ca fiind continue cu unele perioade de exacerbare a durerii sub forma de colica acuta Durerea este mult mai frecvent localizata in fosa iliaca stanga dar poate sa apara si in alta zona Pacientii relateaza ca durerea apare de obicei dupa mese impreuna cu distensia flatulenta si exacerbarea diareei Defecatia aduce de obicei ameliorarea sau disparitia durerii Simptomele asociate cu miscarile abdominale Miscarile intestinale neregulate din sindromul de intestin iritabil se exprima clinic prin
    http://www.lamedic.ro/Boli/62-Sindromul-de-intestin-iritabil.htm (2013-01-22)

  • La Medic
    pună diagnosticul de ochi uscat Uneori s ar putea să dorească să măsoare cantitatea de lacrimi din ochi test Schirmer Care sunt cauzele ochilor uscaţi Lacrimile acoperă ochiul spălând praful şi secreţiile şi păstrând ochiul umed Lacrimile mai conţin enzime care neutralizează microbii care pătrund în ochi Sindromul de ochi uscat are mai multe cauze Survine ca parte a procesului de îmbătrânire Apare ca efect secundar la unele medicamente ca antialergice antidepresive anticoncepţionale multivitamine Traiul într un climat uscat cu vânt şi praf Ochii uscaţi reprezintă şi un simptom al unor boli generale cum sunt lupusul artrita reumatoidă sindromul Sjogren Purtare îndelungată de lentile de contact Închiderea insuficientă a pleoapelor Diverse boli ale pleoapelor Fumatul Sindromul de ochi uscat apare mai frecvent la femei probabil datorită variaţiilor hormonale Tratament Sindromul de ochi uscat nu poate fi tratat cauzal dar simptomele lui uscăciunea mâncărimea şi arsura pot fi ameliorate Oftalmologul vă poate prescrie lacrimi artificiale picături de ochi lubrifiante pe bază de metilceluloză etc care pot ameliora senzaţia de uscăciune şi mâncărime Există în ultimul timp pentru tratament şi colire pe bază de hialuronat de sodiu o substanţă foarte apropiată din punct de vedere al caracteristicilor de lacrimile naturale Dacă sindromul
    http://www.lamedic.ro/Boli/30-Sindromul-de-ochi-uscat.htm (2013-01-22)

  • La Medic
    acorde acestuia o atentie speciala Parintii sunt cei care nu trebuie sa se teama sa i aduca pe copii la psihiatru Prejudecatile parintilor cu privire la cazurile celor care apeleaza la tratament psihiatric pot avea urmari considerabile asupra starii de sanatate mintala a copilului sau adolescentului Simptomele de baza ale ADHD sunt hiperactivitatea impulsivitatea si deficitul de atentie cu mentiunea ca acestea difera in perioada adolescentei cand cei care sufera de acest sindrom sunt mai degraba repeziti impulsivi si nu au rabdare Simptomele ADHD ului pot aparea chiar din primele luni de viata ale copilului Diagnosticul precoce este esential pentru a ajuta la intelegerea problemei si poate avea un rol hotarator in eficienta tratamentului Atunci cand sugarul este agitat doarme putin plange des si prezinta simptome apropiate colicilor abdominali este bine ca parintii sa se adreseze unui specialist deoarece exista posibilitatea ca sugarul sa aiba ADHD Pe langa aceste simptome care sunt usor sesizabile daca parintii monitorizeaza atent activitatea copiilor si adolescentilor mai pot exista si altele care sunt reliefate prin teste speciale care analizeaza si evalueaza comportamentul ADHD este prezent atunci cand un copil este afectat de aceste simptome in activitatile curente in mai mult decat un singur context de exemplu la scoala si acasa In plus exista deja de doi ani criterii internationale de observatie care pot determina daca persoana in cauza sufera sau nu de ADHD Specialistii identifica doua mari categorii de factori de risc ce contribuie la instalarea simptomelor mai sus amintite Factorii familiali sunt importanti prin prisma lipsei de timp a parintilor ne atentiei cu care isi trateaza copii a lipsei unui confort material precum si a unui mediu stresant Factorii sociali includ relatiile pe care individul le dezvolta la scoala la locul de munca sau in societate O alta categorie aparte este reprezentata de
    http://www.lamedic.ro/Boli/16-Sindromul-hiperkinetic-cu-deficit-de-atentie-ADHD.htm (2013-01-22)

  • La Medic
    constata o depresie usoara asociata cu manifestari precum senzatie perpetua de oboseala mai ales oboseala matinala tulburari ale ritmului alimentar manifestate prin lipsa poftei de mancare stare generala proasta concentrare dificila scaderea libidoului sexual tendinta de a ne imbolnavi usor de infectii viroze Exista numeroase teorii cu privire la cauzele aparitiei sindromului oboselii cronice De la cauze imunologice unii pacienti au demonstrat un sistem imunitar scazut virotice aparitia sindromului in urma unor infectii la cele endocrine tulburari ale glandelor insuficiente si hiperfunctii dar cele mai multe studii considera S O C o tulburare psihiatrica celelalte fiind cauze secundare Optiunile de tratament sunt legate de cativa factori Primul este necesitatea de a indeparta orice cauza organica de excludere a altor afectiuni posibile Spre exemplu daca sindromul oboselii cronice apare in cazul unei boli sistemice precum diabet boala imunologica cancer insuficienta hepatica cronica trebuie mai intai sa se echilibreze boala care genereaza sindromul In al doilea rand trebuie sa se realizeze o analiza profunda a programului stilului de viata si a comportamentului pacientului A treia etapa este terapia propriu zisa care cuprinde medicatie care are ca scop imbunatatirea functionalitatii sistemului nervos si tratarea tuturor simptomelor asociate precum depresia si anxietatea afectiuni care necesita un tratament corect cu antidepresive si anxiolitice pe o perioada suficient de lunga Cea de a patra etapa este psihoterapia prin metode cognitiv comportamentale care urmaresc sa corecteze intr o perioada medie de timp greselile de comportament ale pacientului habitudini care il duc pe acesta intr o stare de impas Sindromul oboselii cronice se confunda cu tulburari metabolice destul de grave provocate de faptul ca pacientii se alimenteaza doar seara cu cantitati mari de alimente consuma alcool toate acestea ducand la un somn de noapte agitat neodihnitor cu tulburari tensionale si apnee Se recomanda un mic dejun consistent si
    http://www.lamedic.ro/Boli/26-Sindromul-oboselii-cronice.htm (2013-01-22)